marți, 8 ianuarie 2013


 Jocurile de măşti,un obicei răspândit pe tot teritoriul ţării, dar făcând faima Bucovinei, cu personaje animaliere sau umane: capra, ursul, calul, ţapul, moşii, babele, soldaţii, ţiganii, doctorul, vânzătorul etc., reprezinta o traditie ce se pastreaza inca si in zilele nostre.

  -Ursul este o prezenţă agreabilă, cultul animalului îşi află originea în zorii civilizaţiei, în paleolitic, la geto - daci fiind considerat un animal sacru, cu multiple virtuţi simbolistice. Ursul apărea şi în cultul lui Zamolxis, numele acestuia fiind derivat de la însăşi blana ursului (zalmos = blană de urs). Ursul simboliza puterea şi vivacitatea, iar prin secvenţele din timpul jocului el simboliza aspecte legate de evoluţia timpului, moartea şi naşterea unui nou an. În spiritualitatea bucovineană, ursul simbolizează şi demonul care alungă boala, el fiind şi purtătorul unui demon apotropaic, considerându-se că acesta curăţă locul şi spaţiul de spirite malefice. O prezenţă ciudată într-o zonă necerealieră, ca Bucovina, este ursul de paie care reprezintă o reminiscenţă a unui demon agrar, o transpoziţie fito-zoomorfă a străvechii reprezentări demonice vegetariene şi telurice, un fel de transsimbolizare către "omul de paie", o figurare a demonului reînvierii vegetaţiei.
   -Capra împreună cu ţapul întruchipează personalităţile demonice ale fertilităţii telurice, jocul său subordonând şi alte personaje: moşul şi baba (personaje obligatorii), ciobanul, pădurarul, negustorul, alţi ''urâţi'', totul într-o dramă complexă. Capra simbolizează un demon al fecundităţii vieţii şi implicit al fertilităţii vegetaţiei, ţapul fiind de fapt un simbol al erosului, rolul caprei fiind întâlnit şi în vechile colinde de unde se desprinde rolul său benefic (roditor), scopul jocului în sine fiind de bun augur pentru belşug. Dacă în precreştinism capra a fost asociată ca fiind simbolul unui demon benefic, creştinismul a asociat-o cu diavolul (din cauza coarnelor măştii), considerându-se că unde intră capra îngerii nu se apropie 40 de zile.
   -Cerbul simbolizează în mitologia carpatică puritatea şi dreptatea, iar valenţele benefice soleiforme sunt trădate atât prin textul vechilor colinde de cerb, cât şi de oglinzile rotunde ce apar ca podoabe în herbul măştii.
    -Căiuţii reprezintă un episod cultural al demonilor, ei fiind reminiscenţe ale cailor fantastici, mitizaţi şi sacralizaţi. Căiuţii reprezintă valenţe apotropaice ale unei fiinţe demonice îndepărtate, fiind invocată la sfârşitul anului, când natura îmbătrânită este infestată cu fel de fel de duhuri malefice, rolul lor fiind să o purifice. Acţiunea acestor demoni se exercită prin diverse forme: energia degajată în timpul jocului, jocul cailor, dezinvoltura, agilitatea, sunetele zurgălăilor etc.
   -Măştile de urâţi întruchipează demonii răului şi atrag atenţia în deghizarea sau travestirea ludică, în primul rând, prin aspectul lor dizgraţios, subliniind anumite defecte fizice, dar şi morale, de multe ori caracterul demonic fiind reliefat prin mimică şi gesturi sau recuzită.
    -Moşii şi babele sunt exponenţii demonilor agrar-pastorali, ai florei şi faunei locale. În vechime cu aceste măşti se deghizau toţi cei care participau la ceremoniile legate de cultul fertilităţii şi fecundităţii, cult inclus şi la sărbătorile de la sfârşitul anului.
                                                                   sursa textului























































0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.