sâmbătă, 14 martie 2015


    14 martie 2015 ora 6.50 am. Ajungem la Alba Iulia dupa o calatorie de 9 ore cu trenul. Desi am calatorit la cuseta nu m-am odihnit suficient, doar am atipit pe alocuri. Cautam un taxi, iar in drumul spre poarta 3 a cetatii aflam de la sofer ca a plouat destul de tare cu o zi inainte. Inseamna ca traseul va fi plin de noroi.
    Gasim usor locul de unde ne ridicam kitul de participare. Urmeaza echiparea: la aceasta ora este destul de racoare, asa ca optez pentru pantaloni lungi si tricoul cu maneca lunga, decizie pe care ulterior, pe urcare, am regretat-o pentru ca s-a incalzit destul de tare. Impreuna cu Stefan facem o incalzire scurta si cateva intervale. Se apropia ora 10, ora la care se da startul, asa ca ne ocupam locul in grupul pregatit de start. Emotii , o scurta incalzire colectiva alaturi de Marian Oprea si incepe numaratoarea inversa : 5...4...3...2...1... START !



 
    O noua decizie gresita: la start ne pozitionam prea in spate, cam in a doua jumatate a plutonului. Asa ca imediat dupa start Stefan incepe sa-i depaseasca in viteza pe cei care au un ritm destul de redus pentru un start de cursa. Il urmez indeaproape. Dificil de depasit, in conditiile in care plutonul este destul de compact. Slalomul printre concurenti continua pana la iesirea din cetate. Alerg prin oras mentinand un ritm ridicat , undeva la 4 min/km, cu toate astea Stefan se duce mult in fata (sigur are un ritm undeva la 3.40min/km).







    Iesim din oras si incepem prima urcare. O panta lina pe care este usor sa mentinem ritmul de alergare in 5 min/km. Pamant batatorit, o placere sa alergi in conditiile astea. Din pacate totul se va schimba in curand.







    Intram in padure, acolo unde terenul devine noroios. Prima portiune de urcare nu are un grad mare de dificultate, urmeaza o portiune de asfalt pe coborare, unde reusesc sa revin la un ritm ridicat si sa depasesc mai multi concurenti. Stiu ca intre km 8  si km 13  este portiunea de urcare cea mai dificila, asa ca incerc sa-mi crut puterile pentru ceea ce urmeaza. Si urcarea incepe, mai grea decat ma asteptam: teren noroios, argilos, care adera imediat la talpa ghetelor de alergare, ingreunand si mai mult miscarea. Panta incepe sa fie mai abrubta asa ca nu mai reusesc sa mentin ritm de alergare, trec la mers , cu gandul ca pe coborare o sa recuperez timpul  pierdut. Gresit: timpul pierdut nu-l mai recuperezi, mai ales ca urcam doar cu 8min/km :(  Bine ca mai sunt si mici portiuni de coborare, unde imi mai revine suflul. In timp ce urcam o panta in ritm de melc impreuna cu multi alti concurenti, sunt ajuns din urma si depasit de Gabi Cicu din echipa de la Gura Humorului. In dreptul meu opreste si ma incurajeaza :" Hai Radautiul!" Batem palma si el continua urcarea alergand cu pasi mici si desi. Of, sigur nu o sa-mi placa niciodata urcarile. Inainte de a ajunge in varful Mamut, deja imi promit ca nu ma mai inscriu la concursuri de alergare montana.





    Dupa kilometrul 13 incepe coborarea. Sper ca aceasta portiune sa fie mai usoara. Coborarile  sunt preferatele mele! Nu a fost cazul si aici. Drum foarte noroios pe care se aluneca ca la patinoar , la viteze mari nu ai nici un control, asa ca incetinesc din nou. "Safety first!" Incerc sa tin partea laterala a   drumului, acolo este putin mai uscat. Dar si mai denivelat. Piciorul stang se rasuceste atunci cand alunec pe una din denivelari: o durere ascutita la glezna si gandul ca as putea termina cursa intr-un picior ma fac sa fiu din ce in ce mai prudent.








    Dupa vreo 2 km iesim din padure, terenul este mai uscat asa ca in sfarsit pot accelera. Depasesc mai multi  concurenti, ritmul alergarii se apropie de 3,30 min/km, in sfarsit e bine, mai pot recupera ceva teren. Il ajung pe Gabi Cicu si il incurajez : "Hai Gura Humorului!". Batem palma din mers si il depasesc. Din pacate portiunea de coborare se termina si intram pe asfalt. Continuam sa alergam pe aceeasi potiune de asfalt ca la plecare ,inconjurati de locuitori care sunt nedumeriti  si uimiti de aparitia noastra, dupa care ne indreptam spre intarea in cetate.







   Intram in cetate. Ura! Se termina cursa , cel putin asta sper. Ma uit la ceas:am alergat 19 km din cei 20.77 km ai cursei si deja sunt in cetate. Bine dar pe unde mai alergam noi 1,77km? Sunt deja epuizat, iar faptul ca am intrat in cetate ma face sa reduc ritmul. Dar circuitul ne poarta prin cetate, inca un colt...alti 200m de alergare si inca un colt, tot asa in continuare, pare ca nu se mai termina. Urmeaza un culoar si niste scari pe care le urc in alergare. Odata ajuns sus ma opresc, imi vine sa renunt. Gabi Cicu este in spatele meu si ma incurajeaza : " Hai ,doar nu ai de gand sa renunti acum". Pornesc pe ultima portiune spre podul care da spre intrarea in cetate cu Gabi pe urmele mele.




    Linia de finish o trec fiind total epuizat, ma opresc si incerc sa-mi recapat suflul, o tanara imi pune medalia de finisher la gat, nu prea imi mai pasa de nimic, vreau doar sa beau ceva pentru ca gura imi este asa de uscata ca nu pot nici sa vorbesc. Ma intalnesc cu baietii din grup, imi iau o bere ciuc radler si dau pe gat jumatate de doza. Acum e mai bine! Se apropie fata cu care m-am intrecut pe durata intregului concurs, trecand cand unul cand altul in fata. Ne felicitatam pentru cursa si rezultat. Gesturi frumoase intre oameni care nu se cunosc, dar pe care ii leaga pasiunea pentru alergare.





Concluzii? O cursa mai grea decat ma asteptam, primul concurs de semimaraton la care particip, timp total : 2.00.27  , locul 152 din 396 la general , locul 57 din 131 la categoria de varsta 35-50 ani. Probabil o sa revin si in 2016. De acum incepem antrenamentul pentru urmatorul semimaraton, cel de la Cluj.


video
 


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.